TUDOR COSTINCONSULTANTA
Hai să vorbim

Software8 min de citit

Cât costă un site sau un magazin online în 2026

Un site de prezentare costă 2.000–5.000 lei, un magazin online 5.000–15.000. Acum câțiva ani costau de două-trei ori mai mult. De ce s-au înjumătățit prețurile, ce cumperi de fapt când e ieftin, și cinci întrebări care te apără indiferent cu cine lucrezi.

de Tudor Costin

Un site de prezentare costă azi în România între 2.000 și 5.000 de lei. Un magazin online, între 5.000 și 15.000. O aplicație complexă, un CRM cu mai multe module care comunică între ele, pornește de la 4.000 de euro și poate ajunge la 10.000.

Acum partea interesantă. Acum câțiva ani, aceleași lucruri costau altfel: un site de prezentare între 4.000 și 10.000 de lei, iar un magazin online între 18.000 și 30.000.

Piața s-a înjumătățit. La magazine online, mai mult decât atât.

Merită să te întrebi de ce, pentru că răspunsul îți spune mai multe despre ce cumperi decât orice ofertă.

De ce au scăzut prețurile

Nu pentru că firmele au devenit lacome invers, și nici pentru că munca s-a simplificat.

Au scăzut pentru că a devenit mult mai ieftin să produci ceva care arată terminat.

Uneltele de azi, inclusiv cele de AI, comprimă enorm drumul până la un produs care demonstrează impecabil. Asta e o veste bună, și eu le folosesc. Dar comprimă drumul până la demonstrație, nu până la producție.

Ce n-a devenit mai ieftin e să construiești ceva care rezistă. Care nu cedează la de zece ori traficul. Care poate fi preluat de altcineva peste doi ani. Care are integrările făcute în așa fel încât a treia să nu dărâme primele două.

Iar cele două lucruri costă acum aproape la fel, la cumpărare. De aici vine toată confuzia pieței.

Deci nu, agențiile nu sunt scumpe

O să spun ceva ce nu se aude des de la cineva care vinde același lucru: prețul cerut de o agenție serioasă e, în general, corect.

Un produs custom făcut de profesioniști costă cât costă. Banii se duc în oamenii tehnici și în partea de vânzare, iar de un an încoace și în abonamentele de AI, care nu sunt gratuite pentru nimeni. Nu e umflare de preț, e structura de cost a unei firme care chiar livrează.

Eu cer 3.000 de lei pentru un site și 8.000–10.000 pentru un magazin online. Sunt cifre din interiorul intervalului pieței, nu sub el. Nu concurez pe preț și nu vreau să fiu varianta ieftină. Dacă asta cauți, o găsești ușor, și de obicei o găsești exact.

Diferența pe care o vinde acest articol nu e în preț.

Diferența e în ce se întâmplă după ultima tranșă

Aici e ce văd la oamenii care vin la mine după ce au încercat deja.

Firma dispare. Cea mai frecventă. Ai un produs, e funcțional, ești mulțumit. Peste un an ai nevoie de o modificare și firma nu mai există. Ai un cod pe care nu-l înțelegi și nimeni de la care să ceri context. Agențiile mici, în forma în care apar și dispar la noi, rareori trec de un an în aceeași componență.

Produsul cedează când începe să fie folosit. Merge perfect la demonstrație și la primii utilizatori. Apoi crește traficul și încetinește, sau iese din parametri, sau pică. Pierzi la SEO, pierzi la performanță, și pierzi exact în momentul în care afacerea ta mergea bine.

Rapoartele arată bine și nu se întâmplă nimic. Primești actualizări, grafice, procente. Nu ai cum să verifici niciunul. Oamenii care au trecut prin asta nu-mi povestesc despre bugete, îmi povestesc despre senzația că nu știau dacă sunt mințiți.

Toate poveștile astea converg în același loc: nesiguranță față de prestator. Nu „a fost scump”. „N-am știut niciodată unde sunt.”

De ce se întâmplă asta

Explicația e mai simplă decât pare, și e nepopulară: nu e destul să fii un developer bun ca să livrezi un produs bun. Să duci un produs cap-coadă nu e un job. E antreprenoriat.

Sunt două meserii diferite. Una înseamnă să scrii cod care funcționează. Cealaltă înseamnă să înțelegi business-ul omului, să alegi ce nu se construiește, să spui „asta o să te coste mai mult decât îți aduce”, să estimezi realist, să rămâi acolo după livrare.

Majoritatea oamenilor din IT sunt buni la prima și n-au făcut-o niciodată pe a doua. Nu e o critică. E o confuzie de rol, iar clientul o plătește.

Ce s-a schimbat în ultimul an

Uneltele AI au coborât dramatic pragul de a produce ceva care arată terminat.

Asta e o veste bună pentru oricine știe ce face, și o problemă serioasă pentru cine cumpără. Se poate livra azi, rapid și ieftin, un produs care demonstrează impecabil și se rupe la prima utilizare reală. Nu pentru că cineva a vrut să înșele, ci pentru că între „merge la demonstrație” și „rezistă în producție” e exact munca pe care uneltele n-o fac.

Alegerea grea nu e între scump și ieftin. E între cineva care a mai dus un produs până la capăt și cineva care încă n-a ajuns acolo. Iar de la exterior, la prima discuție, arată la fel.

De ce nu poți face diferența

Am refuzat clienți. Uneori pentru că proiectul nu se potrivea cu felul în care vreau să lucrez. Alteori, și ăsta e cazul mai trist, pentru că omul nu avea cum să deosebească două oferte.

Comparația pe care o folosesc: un Renault și un Porsche au amândouă patru roți. Amândouă te duc la serviciu. Diferența apare doar când le folosești la potențial maxim, și abia atunci vezi care cedează.

În software e la fel, cu un agravant: pe mașină vezi din prima că e alta. La un produs digital, cele două arată identic în ziua livrării. Diferența se vede peste șase luni, la primul vârf de trafic sau la a treia integrare.

Dacă nu ai cum să evaluezi tehnic, nu ai cum să alegi tehnic. Așa că alegi după preț, sau după cine ți-a plăcut mai mult la telefon.

Nu există alegerea corectă. Există alegerea responsabilă.

O agenție poate fi o binecuvântare sau un blestem. Depinde enorm de oameni și de istoricul lor.

Pentru proiecte mici, o agenție e perfectă. Un site de prezentare, o pagină de campanie, ceva cu cerințe clare și puține conexiuni. Merge, și de multe ori merge mai repede decât aș face-o eu.

Pentru orice presupune fluxuri complexe de date, întrebarea se schimbă. Acolo prețul nu crește liniar cu numărul de funcționalități, crește cu numărul de conexiuni dintre ele. Fiecare modul care trebuie să vorbească cu alt modul, fiecare integrare cu un sistem extern: de acolo vine saltul de la câteva mii de lei la câteva mii de euro. Și tot de acolo vine riscul.

Pentru proiectele astea nu întrebi „cât costă”. Întrebi „cine sunt oamenii și ce au dus până la capăt înainte.”

Cum lucrez eu

Un singur punct de contact, eu. În spate, o rețea de oameni pe care i-am ales și cu care am mai lucrat. Tu nu jonglezi cu cinci furnizori și nu traduci între ei.

Discuția inițială e gratuită și e o discuție, nu o prezentare. Te ascult, pun întrebări, și îți spun onest dacă te pot ajuta. Uneori răspunsul e că nu-ți trebuie ce credeai că-ți trebuie.

Prima tranșă se plătește după primul livrabil funcțional, după ce ai în față ceva ce poți deschide și testa. Nu în avans.

Practic, arată diferit de la un proiect la altul.

La Crama Casa Vrânceanu am construit magazinul singur. A fost gata cu luni înainte să poată încasa, fiindcă aprobările de la procesatorul de plăți au întârziat trei-patru luni. Softul n-a fost blocajul, dar proiectul a stat, iar asta tot parte din livrare e. De atunci întreb de la început unde sunt dependențele care nu țin de mine. Când a pornit: zece comenzi în prima lună, 90% de pe telefon.

La PlanConstructo, aplicația de management al șantierelor, n-am construit-o eu, am coordonat. E în producție din iulie 2026, pe patru proiecte. Clientul estimează că economisește în jur de o sută de ore pe lună per manager; e cifra lui, nu o măsurătoare a mea.

La Institutul BrainMap doar am intermediat partea de SEO și marketing. Clickurile organice au crescut de la 30.000 la 75.000 pe lună în șase săptămâni, și trebuie spus imediat că site-ul avea deja vechime și autoritate, nu s-a pornit de la zero. De la zero, SEO-ul nu se mișcă atât de repede și oricine spune altceva te minte.

Trei proiecte, trei roluri diferite. În niciunul n-a trebuit clientul să știe cine face ce.

Și ce te costă, spus direct

Produsele complexe le dau ca abonament lunar, nu ca achiziție. Asta înseamnă trei lucruri pe care prefer să le știi de la început:

  • Nu devine niciodată al tău. Plătești cât timp îl folosești. Se oprește când nu-l mai folosești.
  • Nu ai durată minimă. Poți renunța oricând. Nu semnezi pe doi ani.
  • Mentenanța și suportul sunt incluse. Modificările noi se plătesc separat, dacă n-au fost convenite de la început.

E un schimb, și e corect să-l vezi ca schimb. Nu deții produsul, dar nici nu ești legat de el, nu plătești o sumă mare în avans, și nu rămâi cu un cod pe care nu-l poate întreține nimeni dacă eu dispar din peisaj.

Dacă preferi să deții produsul integral, se poate discuta. Doar că atunci plătești valoarea lui integrală, și aia e o conversație diferită.

Ce să întrebi, indiferent cu cine lucrezi

Chiar dacă nu lucrăm împreună, întrebările astea te apără:

  1. Ce ați dus până la capăt, care mai funcționează azi? Nu portofoliu, ce e încă în producție.
  2. Ce se întâmplă dacă dispăreți? Cine poate prelua, unde stă codul, ce documentație rămâne.
  3. Ce se întâmplă la de zece ori traficul de acum? Dacă răspunsul e vag, e vag și în cod.
  4. Ce nu-mi construiți, și de ce? Cine spune „da” la tot n-a evaluat nimic.
  5. Când plătesc prima dată, și după ce anume?

Dacă răspunsurile sună a vânzare, nu a experiență, ai aflat ce voiai.

Dacă ai o problemă și nu știi dacă ai nevoie de software pentru ea, scrie-mi. Discuția inițială e gratuită și răspund personal, în maxim 24 de ore. Dacă îmi dau seama că nu-ți trebuie, îți spun asta. E cel mai ieftin sfat pe care ți-l pot da.

Articole conexe